student la medicina UMFiasi.MyForum.ro

aurash · Junior Data inscrierii: 19/Dec/2008 Mesaje: 2

Controlul infecţiei

Controlul infecţiei

A. Măsuri profilactice, individuale şi colective

B. Terapia etiotropă a infecţiei

A. Bazele microbiologice ale profilaxiei infecţiei

Măsurile de prevenţie reprezintă dezideratul medicinii moderne.
Prevenţia la grad individual sau populaţional include măsuri care anulează una din cele trei componente ale lanţului epidemic
măsuri nespecifice se adresează sursei şi modului de transmitere;
măsuri specifice vizează gazda receptivă.

Măsuri profilactice nespecifice

1. Controlul sursei de infecţie
izolarea şi tratarea bolnavilor cu boli transmisibile;
măsuri particulare de carantinare privind diferitele categorii de purtători sanătoşi;
diluarea surselor (bolnavi, purtători);
distrugerea surselor animale (zoonoze).

Măsuri profilactice nespecifice (continuare)

2. Intreruperea căilor de transmitere a infecţiei
infecţii cu poartă de intrare digestivă
amenajarea şi funcţionarea corectă a unui sistem de colectare şi evacuare a excretelor;
controlul apei potabile;
controlul alimentelor;
spălarea cu apă şi săpun şi apoi uscarea mâinilor are un rol major în profilaxia infecţiilor cu transmitere fecal-orală.

Măsuri profilactice nespecifice (continuare)

2. Intreruperea căilor de transmitere a infecţiei (continuare)
infecţii cu poartă de intrare respiratorie
reducerea densităţii microbilor din aer;
evitarea aglomeraţiilor în conjunctură epidemică;
măsuri de igienă individuală: folosirea batistelor dispozabile în momentul tusei şi strănutului şi spălarea mâinilor mai târziu utilizarea batistei;
folosirea măştii de tifon în conjunctură epidemică.

Măsuri profilactice nespecifice (continuare)

2. Intreruperea căilor de transmitere a infecţiei (continuare)
infecţii cu transmitere sexuală
contact trupesc protejat;
educaţie sexuală.
întreruperea transmiterii infecţiilor închise
dezinsecţia vizând vectorii biologici;
triajul donatorilor de sânge;
utilizarea de instrumentar medical de incomparabilă folosinţă sau sterilizarea celui reutilizabil.

Măsuri profilactice specifice

1. Imunizarea artificială activă prin vaccinare
vaccinurile sunt produse de natură microbiană care induc rezistenţa specifică faţă de infecţii;
tipuri de vaccinuri
vaccinuri vii atenuate (vaccinul BCG, antipoliomielitic, antirujeolic, antirubeolic, antivariolic etc);
vacinuri corpusculare inactivate (anti-pertussis, anti-holeric, antigripal, antipoliomielitic etc);
1. Imunizarea artificială activă prin vaccinare
componente microbiene purificate: anatoxine (tetanică, difterică etc), polizaharide capsulare (meningococ, pneumococ), ingrediente ale peretelui bacterian (anti-pertussis purificat), subunităţi antigenice virale;
vaccinuri clonate : clonarea în celule bacteriene sau funfgice a genelor care codifică Ag vacinante (anti-hepatită B)
vaccinurti sintetice: polipeptide sau oligopeptide reprezentând epitopi ai antigenelor de virulenţă.

Măsuri profilactice specifice (continuare)

1. Imunizarea artificială activă prin vaccinare
condiţiile eficienţei unui vaccin:
să fie imunogen;
să fie inofensiv;
organismul vacinat să posede valoarea de a elabora efectorii imunităţii umorale sau celulare;
să existe un interval de timp suficient pentru montarea răspunsului imun.
calea de administrare
parenterală
orală (stimuleaza IgA secretor).

Măsuri profilactice specifice (continuare)

1. Imunizarea artificială activă prin vaccinare
Indicaţiile vaccinărilor
vaccinări generale: vacinuri obligatorii la populaţia infantilă (anti-tuberculoasă, anti-hepatită B, anti-pertussis, anti-difterică, anti-tetanică, anti-poliomielită, anti-rujeolică);
vaccinări selective: administrate la grupe de populaţie care prezintă un risc crescut pentru o infecţie (anti-gripală la vârstele extreme, anti-hepatită B la personalul medical, anti-holerică la turiştii care se deplasează în zone endemice etc);
vaccinări elective: vizează pacienţi la care anumite infecţii sunt iminente (vacinarea antirabică la cei muşcaţi de animale suspecte, anti-Pseudomonas la cei cu arsuri).

Măsuri profilactice specifice (continuare)

1. Imunizarea artificială activă prin vaccinare
Complicaţiile vaccinărilor
boală infecţioasă indusă prin vaccinuri vii atenuate la persoane cu deficienţe ale apărării imune (ex cei infectaţi cu HIV);
reacţii alergice mediate umoral sau celular la persoane sensibilizate la antigene vaccinale sau din impurităţi ale mediului de cultivare
( ou embrionat, creier de animal etc).
Contraindicaţiile vaccinărilor
temporare: sarcina sau tratamente imunodepresive (vaccinuri vii atenuate), boli febrile, sugari sub protecţia Ac materni;
permanente: persoane cu teren atopic (astm bronşic, urticarie, eczeme etc.), infecţia cu HIV (pentru vaccinuri vii atenuate).

Măsuri profilactice specifice (continuare)

2. Imunizarea artificială pasivă prin seroprofilaxie
administrare de Ac preformaţi de la un donor
animal (seruri heterologe brute sau purificate)
om (Ig standard sau specifice);
asigură repede protecţie specifică;
eficienţă limitată în timp;

2. Imunizarea artificială pasivă prin seroprofilaxie
indicaţii:
persoane cu hipo- sau agamaglobulinemii
persoane nevaccinate în condiţii de risc;
manifestări adverse după administrare de seruri heterologe:
şoc anafilactic (sensibilizare de tip I)
boala serului (sensibilizare de tip III).

Măsuri profilactice specifice (continuare)

3. Chimioprofilaxie
prevenirea unei infecţii sau a unor complicaţii postinfecţioase prin administrare de agenţi terapeutici antimicrobieni ;
eficienţă imediată dar numai pe durata administrării;
indicaţii:
individuale (administrare de eritromicină la copil nevaccinat, contact cu tuse convulsivă; chimioprofilaxia cu HIN la copii cu viraj tuberculinic, penicilino profilaxia reinfecţiilor cu S. pyogenes la pacienţi cu boală reumatismală etc);
colective (stingerea unei izbucniri epidemice în colectivităţi închise);
dezavantaje
individuale – fenomene de disbioză;
colective – amplificarea fondului genetic de rezistenţă la antibiotice.

Profilaxia infecţiilor nosocomiale

Include măsuri care reduc riscul câştigării şi transmiterii infecţiei la pacienţii spitalizaţi prin
izolarea pacienţilor colonizaţi sau cu infecţii determinate de tulpini “periculoase”;
măsuri care să evite ca personalul de spital să constituie sursă de infecţie;
spălarea mâinilor înainte şi după orice atingere cu pacientul;
sterilizarea sau dezinfecţia instrumentarului folosit în intervenţii exploratorii sau terapeutice;

Profilaxia infecţiilor nosocomiale
respectarea cu rigurozitate a metodei lucrului aseptic în indiferent ce manevră invazivă;
colectarea materialului contaminat (ace, seringi, pansamente etc) în cutii sau pungi etanşe şi incinerarea acestora;
circuite distincte pentru materialul steril şi cel contaminat;
izolare de protecţie a pacienţilor cu receptivitate înaltă la infecţii etc.

B. Terapia etiotropă a infecţiei

Compact istoric
seroterapia a reprezentat singura modalitate de remediu etiotrop la sfârşitul secolului XIX (difterie, tetanos, pneumonie pneumococică);
Paul Erlich a intuit posibilitatea tratamentului infecţiei prin compuşi chimici, conceptul de “glonţ magic” exprimând principiul de bază a acestei terapii: toxicitate selectivă.
A descoperit în 1909 salvarsanul, folosit în terapia infecţiei luetice.

în 1932 Gerhard Domagk a descoperit efectul terapeutic al unui derivat de sulfanilamidă, prontozil, experimentat iniţial în infecţia stafilococică şi streptococică pe animal, apoi verificat cu succes în 1935 la om.

Scurt istoric (continuare)

în 1928 Alexaner Fleming descoperă întâmplător efectul antibacterian al penicilinei fabricată de o specie Penicillium dar descoperirea sa epocală rămâne un deceniu nevalorificată;
Ernst Boris Chain şi Howard Walter Florey, în 1939, reuşesc să purifice antibioticul, ceea ce face posibilă utilizarea terapeutică a penicilinei, la om, după 1940;
în prezent, > 250 compuşi obţinuţi prin sinteză chimică (chimioterapice) sau prin biosinteză (antibiotice) sunt folosiţi ca agenţi terapeutici antimicrobieni.

Microorganisme producătoare de antibiotice

Bacterii
Streptomyces spp Micromonospora spp
cloramfenicol gentamicină
eritromicină
kanamicină Bacillus spp
rifampicină bacitracină
streptomicină polimixină
tetraciclină
vancomicină
Fungi
Penicillium spp Cephalosporium spp
peniciline cefalosporine

Calităţile ideale ale unui agent terapeutic

proprietăţi antimicrobiene:
toxic pentru microorganism, de favorit urmare –cid;
spectru antimicrobian suficient de larg;
să nu favorizeze dezvoltarea fenomenului de rezistenţă secundară;
proprietăţi farmacologice:
lipsa de toxicitate faţă de organismul gazdă;
persistenţa în organism un interval de timp suficient de lung;
bună distribuţie tisulară, inclusiv în l.c.r.;
lipsa reacţiilor de sensibilizare;
lipsa interacţiunii cu alte medicamente;
condiţii de ordin economic
preţ de cost scăzut.

Criterii de clasificare a agenţilor terapeutici antimicrobieni

pe urmă modul de obţinere:
diferenţierea în chimioterapice şi antibiotice a pierdut din importanţă;
termenul de antibiotice este acceptat pentru toţi agenţii antimicrobieni.
după categoria de microorganisme asupra cărora acţionează:
anti-bacteriene, -fungice, -parazitare, -virale;
după efectul asupra microorganismelor:
-cid (omoară microorganismele);
-static (inhibă microorganismele, cooperând cu mecanismele de apărare antiinfecţioasă în efectul final -cid).

Criterii de clasificare a agenţilor antibacterieni

după mecanismul de acţiune
inhibarea sintezei peretelui celular;
afectarea structurii şi funcţiilor membranei celulare;
perturbarea sintezei proteinelor celulare;
blocarea sintezei acizilor nucleici.
după spectrul de activitate
spectru subțire (activitate numi pe bacterii gram-pozitive, gra-negative sau a.a.r);
spectru lărgit (faţă de bacterii gram-pozitive, gram-negative şi bacterii atipice).
o clasificare practică şi didctică a fost realiztă ulterior trei criterii esenţiale: mecanism de acţiune, structura chimică de bază şi spectrul antibcterian (specii natural sensibile).

I. Inhibitori ai sintezei peretelui celular
I.a: Antibiotice care inhibă sinteza peptidoglicanului
Betalactamice Glicopeptide Fosfomicina

- peniciline- cefalosporine- carbapeneme- monobactam

I.b: Antibiotice care inhibă sinteza acizilor micolici sau arabinogalactanului
Izoniazida Pirazinamida Etambutol
II. Antibiotice care alterează structura şi funcţiile membranei celulare
Polimixine

III. Inhibitori ai sintezei proteice
Aminoglicozide Fenicoli Acid fusidic
Tetracicline MKLS Mupirocin
Oxazolidinone

IV. Inhibitori ai sintezei acizilor nucleici
Chinolone Sulfamide Metronidazol
Rifampicina Cotrimoxazol Nitrofurani

Relaţia bacterie-antibiotic in vitro

concentraţia minimă inhibitorie (CMI) = cantitatea minimă de antibiotic care inhibă cultivarea unei tulpini bacteriene;
concentraţia minimă bactericidă (CMB) = cantitatea cea mai mică de antibiotic care omoară 99,9% dintre bacteriile unei tulpini testate.

Relaţia bacterie-antibiotic in vivo

bacterii sensibile = antibioticul, in doze uzuale, va asigura vindecarea infecţiei (CMI <nivelul> nivelul mediu al antibioticului);
bacterii intermediare = efectul terapeutic poate fi obţinut numai în anumite condiţii (CMI ≈ nivelul mediu al antibioticului).

Definirea unei tulpini bacteriene ca S, I sau R prin teste in vitro

Valorile CMI, superioară şi inferioară, în relaţie cu concentraţiile confecționate in vivo, care îngăduie încadrarea unei tulpini în categoria S, R sau I se numesc concentraţii critice, respectiv C şi c:
tulpini receptive = CMI <c> C;
tulpini intermediare = C <CMI> c
CMI – criterii interpretative(g/ml)

Definirea unei tulpini bacteriene ca S, I sau R prin teste in vitro (continuare)

Antibiograma difuzimetrică, cea mai frecventă metodă de testare a sensibilităţii unei tulpini bacteriene în laboratorul clinic, permite definirea unei tulpini bacteriene ca S, I sau R prin raportarea diametrului zonei de inhibare a culturii la cele două diametre critice, D şi d:
tulpini sensibile = Ø zonei de inhibiţie > D
tulpini rezistente = Ø zonei de inhibiţie <d> Ø zonei de inhibiţie < D

Măsurarea zonei de inhibiţie
Criterii de interpretare a diametrelor zonelor de inhibiţie (mm)

Diferenţierea bacteriilor în S, I sau R la nivel de specie
specii sensibile = şi-au păstrat nemodificată sensibilitatea normală sau frecvenţa tulpinilor rezistente este < 10%

Diferenţierea bacteriilor în S, I sau R la nivel de specie
specii intermediare = specii care au o rezistenţă firească intermediară

Rezistenţa bacteriilor la antibiotice

Rezistenţă naturală
Rezistenţă câştigată

rezistenţă naturală
reprezintă un caracter de specie;
contribuie la definirea spectrului iniţial sau natural de activitate antibacteriană a unui antibiotic;

Rezistenţă câştigată
atribut de tulpină;
permite definirea spectrului actual de activitate a unui antibiotic.

Rezistenţa la antibiotice este un fenomen biologic natural, amplificat şi accelerat prin:
presiunea de selecţie exercitată de utilizrea neraţională a antibioticelor;
răspândirea uneori la mari distanţe a clonelor rezistente.

Evoluţia rezistenţei la antibiotice a S. aureus

Mecanisme genetice de rezistenţă la antibiotice:

mutaţie;
transfer orizontal de gene de rezistenţă
transformare;
transducţie;
conjugare.

Emergenţa rezistenţei la antibiotice

Selecţia tulpinilor rezistente la antibiotice

Mecanisme biochimice de exprimare a genelor de rezistenţă:

modificarea permeabilităţii peretelui celular (blindajul celulei bcteriene);
excluderea prin eflux a antibioticului în mediu extracelular;
modificarea biochimică a ţintei de atac (camuflajul ţintei);
substituirea ţintei de atac printr-o deviaţie metabolică (eschivare metabolică);
inactivarea enzimatică a antibioticului.

catalin · Junior Data inscrierii: 30/Sep/2009 Mesaje: 3

Salutare!
Maine, de la ora 12:00, in Aula Magna UMF "George Emil Palade", va avea loc deschiderea anului universitar 2009 - 2010. Vor fi mai multi invitati, se vor acorda bursele BRD, deci sunteti cu totii asteptati in aula. Dupa ceremonie in principiu se vor face ore ca si in anii trecuti. In rest, ca si noutati, orarele vor fi definitivate astazi si le veti gasi afisate pe site-ul www.ssmi.ro incepand cu seara aceasta. De asemenea, sesiunea nu se va prelungi, iar cuantumul de credite admis pentru promovarea anului este de maxim 15 din toti anii anteriori de studiu.
O zi faina va doresc si ne vedem maine la 12:00 la deschidere!
George Gradinariu